Cosmetica – O scurta istorie

 Cuvantul ,, cosmetica” vine de la cuvantul grecesc ,, Kosmetikos ” si insemna igiena pielii, avand ca obiectiv ingrijirea tenului sanatos.

Rolul cosmeticii este, in special, preventiv si se refera la mentinerea ( prin diverse procedee) cat mai indelungata a fragezimii si a catifelarii pielii, a elasticitatii ei, precum si la mentinerea tonusului muschilor pielosi, pentru a intarzia cat mai mult  aparitia semnelor de batranete.

O data slabit tonusul muscular, adancite ridurile si vizibile celelalte semne ale imbatranirii pielii, cosmetica devine neputincioasa. Ei ii ramane rolul de pastrare a igienii pielii, de a corecta prin machiaj  unele aspecte inestetice, actionand astfel favorabil asupra starii psihice.

Ingrijirile cosmetice se desfasoara pe doua planuri:

- ingrijirea tenului, bazata pe principii stiintifice si igienice cu ajutorul diverselor procedee, pentru a pastra sau a reda pielii si muschilo pielosi un aspect eutrofic. Cu aceste procedee se ocupa cosmetica fiziologica.

- ascunderea cu ajutorul fardurilor a micilor defecte ale tenului sau scoaterea in evidenta, tot cu ajutorul fardurilor, a trasaturilor fetei, pentru a obtine un aspect cat mai placut si mai atragator. Cu aceasta se ocupa cosmetica decorativa

Factorul principal care sta la baza ingrijirilor cosmetice este igiena. La toate popoarelor lumii, din cele mai vechi timpuri, a existat o stransa legatura intre curatenie si frumusete.

In cartea etnografului J. Lips ,,Obarsia lucrurilor” sunt aratate o serie de fapte si marturii istorice care dovedesc ca preocuparile cosmetice isi au originea din timpuri stravechi.

Astfel, vopsirea parului se practica la triburile din America de Nord care isi intensificau culoarea neagra a parului cu ajutorul fierturilor de smoala sau si-l decolorau cu ajutorul lesiei si al varului. Ei stiau sa-si prepare niste samponuri din seva unor plante. Practica vopsitului unghiilor cu lac roz sau rosu a fost raspandita in China si in vechiul Egipt. Tot in Egipt apar parfumurile, folosite mai intai la oficierile religioase, apoi pentru parfumarea apei de spalat, a parului sau a incaperilor.

Primul formular de preparate cosmetice a aparut in timpul reginei Cleopatra si in el erau indicate retetele folosite de ea pentru infrumusetare.

Acest formular a fost distrus o data cu incendierea bibliotecii din Alexandria, dar textul lui a fost reprodus mai tarziu de Criton, medicul imparatului Traian. Formularul acesta este si el pierdut dar partile principale sunt reproduse apoi de Galenus, ultimul mare medic al antichitatii.

 Din Egipt folosirea preparatelor cosmetice a trecut in Grecia, in Asia Mica, in Italia. La Roma se ajunsese la un exces in folosirea lor dupa cum se vede din unele scrieri ale lui Ovidiu, Horatiu, Juvenal, Martial. Dupa caderea imperiului roman cosmeticele sunt folosite mai mult la Venetia, Florenta si Genova.

Renasterea reinvie cultul artei infrumusetarii in Italia si in Franta si de aici inmultirea preparatelor care aveau acest scop.

Dezvoltarea industriei cosmetice a luat avant o data cu progesul chimiei, ajungand de la stadiul de arta empirica la una din ramurile tehnologiei chimiei.

Ca studiu organizat, stiinta cosmeticii, cosmetologia, dateaza din anul 1895, anul predarii pentru prima oara la o scoala superioara a folosirii preparatelor cosmetice. Dupa 1922 aceasta stiinta a inceput sa fie predata in nenumarate scoli, iar mai tarziu in invatamantul tehnic medical ca o stiinta de sine statatoare.

La noi in tara, primele lucrari de cosmetica au aparut in 1829, incepand cu lucrarea doctorului Episcopescu, privitoare la unele notiuni de igiena a parului si a pielii. In anul 1858 apare o culegere de retete ale lui Stefan Fodor. Initiatorul scolii de cosmetica a fost doctorul Aurel Voina, autor al unor valoroase lucrari de specialitate.

Articol preluat din cartea Tehnica Cosmeticii de F. Dragomirescu si I. Hurmuzache

 
  • Calendar icon November 18, 2012
  • Category icon Blog